Translate

duminică, 6 mai 2018

Despre iubire, cu instructiuni de folosire

Simpatic titlu, nu?
Nu este produsul gandirii mele, ci al Corinei Ozon si este o carte. A treia din seria scrisa de femei-autori romani, primita de la Editura Univers.
"Despre iubire, cu instructiuni de folosire" este a saptea carte a acestei scriitoare care, pana in prezent, a lansat cu predilectie romane (devenite bestseller!) si o culegere de povestiri. De data aceasta n-avem de-a face cu o poveste, ci cu un volum inspirational/motivational, sa zicem, desi este cam greu sa cataloghezi un astfel de produs ce iese din tipare.
Numele Corinei Ozon imi bazaia pe la ureche, fara sa stiu de ce imi este oarecum familiar. Apoi am aflat ca ea a fost timp  de zece ani jurnalist de investigatie in presa scrisa, dar si pentru postul tv Antena 1. Nu am ajuns sa citesc niciunul dintre romanele ei, dar inteleg ca sunt povesti de dragoste, iar eu cu dragostea stau prost. La lectura, vreau sa zic. Pare contradictorie aceasta alegere, eu credeam ca un jurnalist de investigatie este un personaj mai dur, ba chiar il asimilez cu unul politist, eventual dotat cu un pistol ascuns sub taior, la spate. Dar am constatat ca, in ciuda titlului poetic, cartea mea nu da pe-afara de romantism, ci mai degraba de realism. Si nici stilul Corinei Ozon nu e "pe roze", in sensul ca nu abuzeaza de imagini dulcege, metafore alambicate si intorsaturi de fraza savante.

Din motivele de mai sus, nu risti sa te plictisesti. Cartea este structurata in mai multe capitole, fiecare tratand o tema legata de iubire. Autoarea a presimtit ca un text lung si fara intriga sau dialog ar putea indeparta cititorii, asa ca a condimentat totul cu exemple, povesti adevarate culese de la persoanele din jurul ei. Sa spun drept, aceste exemple au fost cele care mi-au dat senzatia ca, pe alocuri, Corina vorbeste si despre mine. Si asta veti simti si voi, este imposibil sa nu va regasiti in franturile de realitate surprinse de autoare. La final de capitol, veti descoperi o instructiune, un fel de "to-do list", un indreptar laconic despre iubire. Toate aceste idei sunt reluate, comasate pe ultimele pagini ale cartii, sub titlul "Instructiuni de buzunar", iar pe marginea acestor file exista simbolul foarfecii, adica acestea pot fi decupate, desprinse din carte si purtate in permanenta, ca un fel de reminder pentru orice situatie.

Va voi da un exemplu de instructiune, unul care mi-a placut foarte mult.
"#Singuratate
A se regandi singuratatea, cand ti-e bine cu ea si cand nu.
A se sapa tunele pana la inimile care se deschid greu, atentie!, fara a le rani. Cineva poate tocmai sapa un tunel catre inima ta. Cauta in istoricul ei cand a batut cu bucurie, reconstruieste ce a fost atunci. A se vedea daca se intampla in singuratate sau nu; cand incepe sa bata la fel, nu mai pleca de langa ea."

Dap, Corina scrie/vorbeste pe intelesul tuturor (inimilor) si tocmai de aceea este atat de apreciata de public. Nu lipsesc din cartea ei exemplele de iubire adevarata, de iubire fals etichetata, atunci cand nevoia de sex te poate induce in eroare, de suflete naive, vesnic in cautarea unui partener perfect si inexistent, de oameni care fug de responsabilitati si nu vor sa se lege de nimeni si nimic, de oameni inselati, captivi in relatii de mult timp moarte. Cum spuneam, este imposibil sa nu va regasiti macar intr-unul dintre capitolele cartii.

Pana la urma cred ca, prin aceasta carte, Corina Ozon reuseste sa arate tocmai faptul ca nu s-a desprins cu totul de jurnalismul de investigatie. De ce? Pentru ca textele ei sunt asamblate cu finetea observatorului atent la toate, demonstreaza echidistanta si obiectivitate fata de toate aspectele unui sentiment care suscita discutii de veacuri intregi, grija de a acoperi toate dilemele si intrebarile, de a nu omite nimic, de a oferi sfaturi decente. Uneori intervin chiar explicatii stiintifice, pertinente, in incercarea de a cobori emotiile intense de pe un piedestal pe care tindem sa le asezam, atunci cand suntem orbiti de aceste trairi. Per ansamblu, cartea Corinei Ozon vrea sa spuna ceva de genul: iubiti nemasurat, dar nu va pierdeti capul!

Ei, cam asta a fost prima mea experienta cu o carte care teoretizeaza la modul apropiat, familiar, dragostea in toate manifestarile ei. Stiindu-ma cat fug de orice nu inseamna SF&horror&fantasy, sunt chiar mandra de mine. Dar recunosc ca la aceasta reusita a contribuit din plin stilul Corinei Ozon.

Un comentariu:

  1. o vreau... pe celelalte le-am citit :)... si pe Corina am cunoscut-o!

    RăspundețiȘtergere

Va rog sa va spuneti parerea, cu umor, cu bun-simt, constructiv. Comentariile sunt moderate, nu apar imediat pe pagina. Incerc sa le aprob cat pot de repede.